Atunci cand razele soarelui vor inceta sa mai lumineze drumurile noastre, sa stii ca nimic nu m-ar face sa regret si sa uit acel sentiment intens de prietenie.
Dumnezeu a creat intai barbatul si apoi femeia, te-a creat pe tine si apoi pe mine, pentru ca El stia ca voi avea nevoie de tine, de sfaturile tale si nu in ultimul rand de un prieten care sa imi calauzeasca pasii si sa imi fie alaturi la bine si la rau.
Impreuna am impartit bucuriile si necazurile, dar tot impreuna am trecut peste ele. Noi am construit o lume a visurilor, a sperantelor si a dorintelor. Vroiam ca visele sa devina realitate, dar uneori era imposibil. Tu erai cel care mereu imi spuneai ca va fi si un moment in care vom zambi, ca mai apoi sa puteam face si noi alte persoane sa zambeasca.
Acum a venit randul meu sa iti multumesc pentru acele clipe in care m-ai facut sa zambesc si m-ai putut convinge de fiecare data ca trebuie sa o iau de la capat.
Multumesc !